Distorsiunea cognitivă este o deformare în modul în care oamenii percep realitatea. Toți avem la un moment dat aceste gânduri, este perfect normal. Important este să ne informăm și să conștientizăm modul propriu de gândire, impactul unui gând asupra stării noastre emoționale și cum acestea ne influențează comportamentele. Uneori, un gând este doar un gând și atât, nu trebuie să-l investim cu prea multă putere. Oare nu ar fi mai înțelept să ne provocăm gândurile prin auto-reflecție? Cum ar fi să ne punem întrebarea “Oare chiar așa să fie?”.

Noi, oamenii, suntem înzestrați, printre altele, cu o capacitate numită metacogniție. Asta înseamnă că avem posibilitatea să ne gândim la modul în care gândim. Gândurile pe care le avem nu ne definesc pe noi, ca persoane, însă ne influențează foarte mult calitatea vieții, deseori, chiar ne-o sabotează.

Cele mai populare moduri în care mintea ne joacă feste, sunt:

  1. Gândirea de tip alb sau negru (gândire dihotomică): “Nimeni nu mă place”, “Toată lumea este rea”, “Nu am nimic valoros de oferit”, “Dacă nu pot să fiu printre primii, mai bine nu mai încerc”.
  2. Etichetarea: “Sunt un om de nimic”, “Sunt un împiedicat”.
  3. Desconsiderarea pozitivului: “Nu am făcut cine știe ce, am avut noroc”, “Oricine ar fi putut să obțină aceleași rezultate ca mine”.
  4. Filtrarea negativă: “Colegii (2 din 15) mă consideră un impostor”, “Nimic nu îmi iese cum trebuie”.
  5. Personalizarea – asumarea unei responsabilități sau o vină exagerată în raport cu situația: “Doar eu sunt de vină pentru eșecul echipei mele”, “Este doar vina mea că excursia asta a fost neplăcută, eu am propus să facem asta”.
  6. Citirea gândurilor: “O să plece și o să vorbească despre cât de prost sunt”, “Șeful meu crede că sunt un ratat”.
  7. Ghicirea viitorului: “O să fie un dezastru, o să mă fac de râs în fața întregii săli”, “O să iau cea mai mică notă”.
  8. Orientarea spre regrete: “Dacă aș fi ales mai bine aș fi putut să fiu și eu cineva azi”.
  9. Gândirea emoțională: “Mă simt foarte rău, simt că nu trebuie să mai încerc, trebuie să renunț”, “Simt că nu sunt în stare și am făcut pe toată lumea să mă urască”.
  10. Compararea incorectă: “Colegul a putut să facă din prima ce i s-a cerut, eu nu sunt în stare”, “Vecinul meu are succes și și-a cumpărat mașină nouă, eu de ce nu pot?”.
  11. Blamarea: “Din cauza soției beau atât de mult, nu este niciodată mulțumită”, “Din cauza ta, că nu m-ai încurajat suficient, mi-am ratat viața”.
  12. Catastrofizarea: “O să fie de nesuportat să trăiesc singur”, “Nu voi putea trece peste asta”.