Selye definește stresul ca pe o stare a organismului supus la acțiunea unui stimul suficient de puternic pentru a provoca o reacție de apărare, o tulburare funcțională sau o leziune organică.
Starea de stres definește un efort intensiv pentru a se adapta unor situații neobișnuite. Atunci când menținerea echilibrului necesită eforturi compensatorii deosebite, când solicitările atrag sau depășesc limitele resurselor adaptative, când integritatea organismului este amenințată, persoana intră în stare de stres. Acest răspuns poate fi provocat atât de stimulii neplăcuți cât și de cei plăcuți, cum ar fi o bucurie foarte mare.
Orice ființă vie reacționează la o stare stresantă în una din cele trei modalități (sau combinațiile lor): luptă, fugă sau înghețare (imobilitate, când primele două opțiuni sunt imposibile). Remarcăm multă “înghețare” în societatea actuală, când, ca reacție la stresul psihologic, o persoană constată că nu poate să reacționeze sau să-și exprime emoțiile.
1. Lipsa rutinelor sănătoase (nutriție, hidratare, odihnă, activitate fizică)
Suprasolicitarea apare când nu ne analizăm capacitățile psihologice și nu acordăm atenție semnalelor pe care corpul le transmite sub forma oboselii și a bolilor. De asemenea, apare atunci când avem o performanță ridicată, dar și o presiune ridicată. Din păcate, acesta este prețul pe care îl plătim din ambiție și din “concentrarea doar asupra rezultatelor”.
Mulți trăim precum atleții, pregătiți permanent pentru semnalul “Atenție!”, încât uităm să ne relaxăm, să ne detensionăm, cauzând astfel o perturbare sănătății. Din nefericire, foarte puțini oameni realizează că afecțiunile lor sunt cauzate de stres. Suntem atât de obișnuiți cu dureri de cap periodice, sedentarism, somn deficitar, tulburări digestive, săritul peste mese, răceli, oboseală, iritabilitate, nevoia de stimulanți interiori (nicotină, cafea) și relaxanți exteriori (alcool, tranchilizante), încât le considerăm aproape normale.
Este important să ne creem o rutină de bază, pe care să o respectăm cu sfințenie:
– nutriție adecvată
– hidratare
– odihnă : somn, respectarea pauzelor mici (10-15 minute, pauza de masă), cât și respectarea pauzelor mari (concediu de odihnă, weekend-uri libere)
– activitate fizică: este suficientă și o plimbare pe jos, în aer liber
2. Gândirea negativă
Gândirea negativă este contagioasă; o poți contracta ușor. De fapt, după cum a observat un colaborator foarte atent cu ceva timp în urmă, 70% din emoțiile care apar pe Roata Emoțiilor, sunt negative, iar cele care țin de sfera pozitivă necesită efort din partea noastră. Înseamnă asta, oare, că suntem predispuși către emoții negative? Este simplu să pici pe o pantă descendentă a gândurilor și scenariilor negative, din dorința de supraviețuire, control, anticipare a eventualelor pericole și întâmpinarea lor. Dar realitatea nu este întotdeauna catastrofică. După cum spunea Mark Twain : “Viața mea a fost plină de nenorociri îngrozitoare, dintre care majoritatea nu s-au întâmplat niciodată”.
Creierul nostru nu este capabil să facă diferența între o situație reală și una imaginară, el reacționează la fel; astfel, experimentăm stresul nu doar atunci când se petrece în realitate, ci de fiecare dată când ni-l amintim sau ne imaginăm consecințele lui în viitor. Aceste informații sunt foarte valoroase în înțelegerea modului în care gândurile noastre negative și emoțiile pe care le cauzează – îndeosebi frica și anxietatea – întăresc și prelungesc stresul cotidian.
Putem rescrie povestea și ne putem construi prin gândire și simțire o realitate mai bună și congruentă cu ceea ce suntem. Înainte de a face asta, este important să testăm realitatea din prezent, pentru a avea un punct de pornire bine ancorat.
3. Perfecționismul
Ai așteptarea de la tine să fii perfect și să faci lucrurile la fel; este aceasta o așteptare realistă? Cum ar fi să ne antrenăm, să muncim, să exersăm anumite abilități, să ne șlefuim cât putem de bine și să urmărim progresul, înflorirea? Perfecționismul vine cu multă presiune, autocritică, rigiditate, durere. Tinde să fii azi mai bun decât ai fost ieri și mâine mai bun decât ai fost azi. Învață, ne aflăm cu toții într-un proces, într-o călătorie. Cu puțină acceptare și blândețe, stresul se diminuează.
4. Presiunea socială
O meta-analiză a studiilor existente ne arată că relațiile sociale negative (principala sursă de stres psihologic) prezintă un risc la adresa sănătății comparabil cu folosirea tutunului și alcoolului, obezitatea sau lipsa activității fizice. (Holt-Lunstad J. et al, 2010).
Prin presiune socială înțelegem orice așteptări au alții de la noi (prieteni, anturaj, familie, cunoștințe) și care nu corespund cu valorile și interesele proprii. Presiune socială este alegerea unei anumite profesii, schimbarea statutului marital, a avea sau nu copii. Este posibil să te simți exclus sau marginalizat când anumite persoane te “judecă” din diverse perspective, însă hai să ne reamintim că puterea este la tine. Ai dreptul să-ți afirmi identitatea și să-ți trăiești viața după cum poți și după cum simți că ți se potrivește. Deseori punem mai presus părerea celorlalți, deși aceasta nu ne reprezintă întotdeauna.
5. Confuzia
Claritatea vine din cunoaștere, din autocunoaștere; este important să știi cine ești, ce fel de persoană vrei să fii, încotro te îndrepți, care sunt punctele tale forte, punctele slabe, vulnerabilitățile, valorile și interesele proprii. Confuzia ne ține departe de noi înșine și ne transmite o stare de “nu știu unde sunt”. Cum ar fi să te afli fizic, într-un oraș care nu știi unde este, cum se numește? Putem diminua confuzia prin autocunoaștere, prin definirea rolurilor noastre, prin a veni în contact cu emoțiile, gândurile, comportamentele noastre; prin a identifica tiparele personale, pe cele moștenite și prin a cerne și selecta ce ne reprezintă astăzi. Uneori purtăm greutăți psihice, mentale, sufletești, care nici măcar nu ne aparțin, ceea ce ne scade calitatea vieții și ne consumă resurse vitale.
Bibliografie:
Dr. Vladislav Matrenitsky (2021) – Mintea carcinogenă, Editura For You, București.
Articol scris de Ioana Ciocea