În munca desfășurată la cabinet, pe lângă alte dificultăți care apar uneori în procesul vindecării depresiei, apare și presiunea apropiaților. Familia, prietenii curioși care întreabă ce se întâmplă în acest proces și care uneori, dacă se ajunge la neînțelegeri sau stări conflictuale, disensiuni, le adresează celor care suferă de depresie sintagme de genul “degeaba faci terapie”, “e totul în mintea ta”, “terapia e varza, tu ești propriul tău psiholog”, “de ce te simți rău dacă mergi la psiholog?”, “fii bărbat”, “fii serios”, “alții o duc mai rău ca tine”.
Procesul de vindecare este unic, diferit de la o persoană la alta. Nu există o soluție magică și universal valabilă, deși există persoane care au asemenea așteptări nerealiste. Personal, consider că esențială în procesul de vindecare este IUBIREA. Iubirea, care vine cu acceptare necondiționată, blândețe, înțelegere reciprocă. Afirmațiile ca cele de mai sus aduc presiune, stres, povară suplimentară, o mare lipsă de empatie. Poate ar fi mai simplu să ne abținem de la ele.
Dacă ai un copil, un partener, un prieten care trece prin depresie, oferă-i suport și sprijin cu iubire; nu are nevoie de critică, conflict, așteptări nerealiste, sfaturi nesolicitate, stres suplimentar. În depresie, ai deja senzația izolării, te simți singur și fără valoare. Orice vine în plus ca o “confirmare a acestei convingeri” este foarte greu de dus și gestionat și întărește ideea inițială. Dacă ai avea o fractură, o mână ruptă, pe care nu poți să o folosești temporar și oamenii dragi ți-ar spune “degeaba ai mâna în ghips”, “dacă ai vrea să o folosești, ai folosi-o”, “de ce te doare dacă iei tratament?”, “mersul la doctor e inutil, tu ești cel mai bun doctor al tău”, imaginea de ansamblu pare crudă, nu?
Depresia, deși nu se vede, se simte. Dacă ești puțin atent, o vezi în privirea omului depresiv; în expresia lui, în postură, în mers, în ceea ce-ți spune. Atitudinea ta, a celui din jurul unei persoane care deseori îți spune ce are, este extraordinar de importantă în starea lui de bine și în ieșirea din acest blocaj temporar. Crezi că dacă îl cerți pe aproapele tău, îl ajuți? Crezi că dacă îl descurajezi, critici, judeci, ai rezolvat ceva? Doar accentuezi rușinea, autocritica și crește vina resimțită deja. Înainte de a spune ceva, inspiră adânc și pune-ți măcar una din întrebările de mai jos:
Ceea ce urmează să spun mi-a fost solicitat? Ceea ce urmează să spun este util și/sau bun?
Depresia este o boală; există mai multe tipuri de depresii și acestea se manifestă diferit de la o persoană la alta. Nu o minimiza doar pentru că este ”nevăzută” sau pentru că nu o înțelegi. Informează-te din surse autorizate. A fi alături de cineva fără a judeca sau a-ți exprima opiniile personale este unul din cele mai prețioase daruri pe care le poți oferi.
Ce putem face atunci când o persoană apropiată suferă de depresie?
• Să acceptăm depresia, să ne informăm despre simptomele acesteia, cu empatie, compasiune, înțelegere. Uneori, e posibil să primiți din partea cealaltă negativitate, critici, jigniri, însă acela este un simptom al depresiei, nu persoana dragă. Încercați să nu le luați personal.
• Fii sensibil atunci când persoanele dragi îți vorbesc despre acest subiect, întrucât mulți oameni nu sunt obișnuiți să vorbească despre sănătatea mentală. Arată că-ți pasă, evită “predicile”, deschide ochii, urechile și ascultă. Fii acolo pentru aproapele tău.
• Încurajează-i să caute ajutor profesional și fii alături de ei dacă își doresc asta și îți permit acest lucru – nu intra cu bocancii în viața nimănui.
• Încurajează orice fel de activitate fizică – dacă îți permit, însoțește-i la o plimbare.
• Ajută-i să stabilească o strategie mai simplă de a gestiona lucrurile acasă sau la muncă. Distresul (stresul care ne depășește capacitatea de adaptare și se resimte “negativ”) este unul din factorii de instalare a depresiei. Poate o parte din aceștia pot fi reduși în această perioadă.
• Încurajează-i să strângă în același loc, într-o cutie, amintiri, lucruri, obiecte, fotografii, scrisori ce amintesc de o perioadă frumoasă a vieții lor.
• Dacă ai posibilitatea și permisiunea, ajută, la nevoie, în ceea ce privește costurile implicate în procesul de vindecare. Conștientizați faptul că un cost ascuns al netratării corespunzătoare este costul pierderii unei căsnicii, familii, prietenii, unui loc de muncă sau chiar al vieții însăși.
Reguli simple:
• acceptă că lucrurile vor fi diferite o perioadă; depresia (tratată corespunzător) este temporară.
• agreați că nimeni nu poate ajuta până persoana care suferă de depresie nu-și ia angajamentul total de a se vindeca;
• agreați să fiți respectuoși și buni unii cu alții;
• agreați să verificați constant dacă lucrurile sunt în regulă;
• agreați tratamentul stabilit și să aveți încredere în proces; dacă vi se pare ceva în neregulă, adresați întrebări, solicitați lămuriri, detalii suplimentare;
• urmăriți progresele făcute pe perioada tratamentului;
• fii atent la nevoile proprii, nu te scufunda în stările celuilalt; este foarte important să-ți recunoști și onorezi nevoile personale, limitele și granițele. Empatia și înțelegerea sunt suficiente pentru a-i fi alături celuilalt, rămâi “la mal”, cu un colac de salvare;
• alătură-te unui grup de suport care te înțelege;
• situațiile dificile sunt mai ușor de gestionat când ești calm și prezent; rugăciunea și meditația sunt tehnici utile care ne ajută să ne ancorăm în “aici și acum”.
A trece împreună prin depresie este un proces dificil, cu obstacole, însă acesta creează o legătură mai profundă, puternică și o experiență de viață mai bogată. Reamintiți-vă reciproc că această perioadă va trece, este temporară. Nu vă pierdeți speranța.
Aici regăsiți un videoclip realizat pentru aparținătorii celor care au fost diagnosticați cu depresie, din care a fost parțial inspirat acest articol:
https://www.youtube.com/watch?v=2VRRx7Mtep8&t=34s
Iar aici este un video care descrie cum se simt cei care trăiesc cu depresia:
https://www.youtube.com/watch?v=XiCrniLQGYc&t=33s
Articol scris de Ioana Ciocea