Ce este ego-ul?
Ego-ul este o creație specific omenească, care pentru a supraviețui, se hrănește din energia noastră mentală; acesta se bazează doar pe ceea ce a fost învățat în trecut. Ego-ul te slăbește. De fiecare dată când îl lași să te controleze, îți dai seama că nu mai ai energie. Ego-ul nu poate trăi în realitate, întrucât compară totul cu lumea pe care și-a creat-o și este convins că lumea sa este cea reală. Este foarte important să descoperim influența și puterea pe care ego-ul o are asupra noastră (și a celor din jur, desigur). Ego-ul este totalitatea credințelor care te împiedică să fii tu însuți.
Acesta se gândește doar la el însuși, are o mentalitate de tipul “singur împotriva tuturor” și continuă să existe prin gândurile de tipul “eu/mie”. Acesta se teme pentru imaginea sa, îi este frică să nu fie iubit, recunoscut, validat. Cuvintele “eu/mie/îmi” sunt folosite de Ego atunci când în exprimarea noastră există o critică ascunsă, un sentiment de superioritate, căutarea atenției sau a complimentelor.
Cum a apărut acesta?
Odată cu dezvoltarea energiei mentale, am moștenit puterea de a alege, avem liber arbitru. Până acum, omul a crezut că ego-ul este singurul mijloc de protecție împotriva suferinței. Putem compara ego-ul cu un vecin căruia i-am oferit multă ospitalitate și care până la urmă vine la noi în casă și ne spune ce să facem. Ego-ul suferă din cauza dorințelor sale nesatisfăcute. Acesta reacționează la prezent prin rănile provocate în trecut.
Cum ne putem da seama că Ego-ul nostru “ne conduce”? Ego-ul….
· Utilizează critici – acestuia îi place să găsească defecte altora, le caută nod în papură pentru a se convinge că el este superior și mai important decât alții.
· Se exprimă prin exagerări și reproșuri, uneori absolutiste – “Întotdeauna ești ocupat la muncă și nu ești niciodată prezent când am nevoie de tine”, “întârzii întotdeauna”, “nu înțelegi niciodată”
· Folosește “trebuie” sau condiționalul – “trebuie să mă las de fumat”, “ar fi bine să…”
· Se identifică cu “a avea” și cu “a face” –genul de atitudine “sunt cineva” – ajută mult ego-ul să creadă că este important, că există cu adevărat.
· Caută complimentele – acționează astfel pentru a simți că există și că este important; crede că este invincibil.
· Nu știe să asculte – de exemplu, vorbește sau răspunde în numele altcuiva (a partenerului, a copilului).
· Se justifică și se apară – este convins că trebuie să se apere împotriva a toți și a toate, intră repede în defensivă, caută vinovați.
· Nu poate fi în momentul prezent – când vorbești sau te gândești la întâmplări din trecut având regrete sau visezi la un viitor când lucrurile vor merge mai bine, nu ești centrat. Ego-ul încearcă să se simtă important prin ceea ce s-a întâmplat (trecut) sau ce urmează să se întâmple (viitor).
· Se hrănește cu noțiunile de bine și rău – când ești centrat, nu faci judecați de valoare, doar observi. Nu clasifici experiențele de viață în bune sau rele, ci încerci să te adaptezi și să înveți din tot ce ți se întâmplă.
· Se compară
· Se crede capabil să îi facă fericiți pe ceilalți – când îți faci griji pentru alții, când încerci să-i ajuți chiar dacă nu ți-au cerut ajutorul – este un semn că Ego-ul a preluat controlul. Dorința de a face totul pentru alții este foarte rar apreciată de aceștia; ar putea să se simtă ofuscați că îți bagi nasul în treburile lor și le spui ce ar trebui să facă, sau devalorizați, pentru că nu îi consideri capabili să se descurce ori să-ți ceară ajutorul, în caz de nevoie.
Cu toții avem această dimensiune a ego-ului, însă este foarte important să observăm ce se întâmplă cu noi, ce simțim înainte de a acționa sau a lua decizii importante, să ne asumăm responsabilitatea pentru acestea, să ne cunoaștem și să ne acceptăm atât punctele forte cât și cele slabe. De asemenea, este important să ne cunoaștem valorile, astfel încât să nu pierdem din vedere ce este esențial pentru fiecare dintre noi, în viață. Pe măsură ce Ego-ul se diminuează, tu devii din ce în ce mai mult tu însuți. A fi tu însuți înseamnă să știi ceea ce vrei simțind ceea ce ți-e benefic, chiar dacă ceilalți nu-ți aprobă alegerile. Cunoașterea provine din intuiția noastră, adică din ființa noastră, atunci când suntem centrați. Ego-ul blochează intuiția.
Tot ce simțim, tot ce trăim, este omenesc. Important este să nu ne lăsăm dominați de Ego și să nu-l lăsăm să ne conducă viața, întrucât acesta se bazează pe informații din trecut și duce lipsă de frumoasa energie creatoare a noului, a prezentului.
Ioana Ciocea
Psiholog Clinician
Bibliografie :
L. Bourbeau, (2018), “Vindecarea celor 5 rani”, Bucuresti: Ascendent.
R. Holiday, (2017), “Ego is the Enemy”, London : Profile Books