Studiile au dezvăluit o listă cuprinzătoare de motive complexe pentru care conexiunile sociale sunt benefice pentru sănătatea noastră mentală și fizică. Experimentarea relațiilor și a sprijinului duce la vieți longevive, obiceiuri mai sănătoase, simptome reduse de stres și un sentiment de sens în viață. Cu toate acestea, în ciuda faptului că suntem înclinați spre conexiune, cu toții avem anumite modele și credințe care ne pot determina să ne împotrivim intimității și vulnerabilității, esențiale nu numai pentru susținerea acestor conexiuni, ci și pentru a experimenta pe deplin numeroasele lor beneficii.
Brené Brown, profesoară și cercetătoare în cadrul Universității din Houston, consideră că respingerea vulnerabilității noastre provine adesea din asocierea acesteia cu emoții întunecate, cum ar fi frica, rușinea, durerea, tristețea și dezamăgirea – emoții pe care nu vrem să le discutăm, chiar și atunci când acestea afectează profund modul în care trăim, iubim, muncim și chiar conducem. În urma anilor de cercetare, aceasta a concluzionat că „Vulnerabilitatea este, de asemenea, leagănul emoțiilor și experiențelor după care tânjim. Vulnerabilitatea este locul de naștere al iubirii, apartenenței, bucuriei, curajului și creativității. Este sursa speranței, empatiei, responsabilității și autenticității.“
Ce facem pentru a evita vulnerabilitatea?
Motivele noastre pentru a evita să fim vulnerabili sunt profund personale și specifice experienței noastre unice. De multe ori se leagă de primii ani de viață. Copiii sunt observatori fini. Am învățat cum să relaționăm încă din primele noastre relații. Am asimilat modul în care părinții noștri ne-au văzut și ne-au tratat pe noi, pe ei înșiși și pe alții. Limitările din mediul nostru sau rupturile din relațiile noastre din copilărie ne-au dat un model pentru modul în care percep acum propria persoana și lumea din jurul nostru. De exemplu, dacă am crescut cu un părinte respingător sau neglijent, ne-am putea vedea ca pe o povară. Oricare ar fi circumstanțele, mesajul pe care cei mai mulți dintre noi îl internalizăm este că „Nu este în regulă să fiu eu”. Am crescut crezând, la diferite niveluri, că ceva despre noi este greșit sau rușinos. Ca urmare, ne așteptăm ca noi să nu fim acceptați și ca alții să ne dezamăgească. Încercăm să ne protejăm, ținând garda sus.
Această nesiguranță este prezentă în noi toți și este atât de puternică încât adesea facem tot ce ne stă în putință pentru a evita situațiile care ne-ar putea face să ne simțim fragili. Dr. Brown a descris diverse modalități prin care încercăm zilnic să ocolim sentimentul de vulnerabilitate „Armura emoțională pe care fiecare dintre noi o poartă este diferită, dar de obicei, se învârte în jurul uneia dintre cele trei metode: strădania pentru perfecțiune, indiferența și irosirea/distrugerea momentelor de bucurie imaginându-ne că se întâmplă ceva rău când, în realitate, nimic nu este în neregulă. Tendința de a-ți imagina cel mai rău scenariu posibil în momentele de bucurie (cum ar fi să nu te poți bucura de o îmbrățișare cu copilul tău fără să-ți faci griji că i se întâmplă ceva rău) este un fenomen uimitor de comun, potrivit cercetărilor lui Brené Brown.
Toate aceste tipuri de armuri ne pot face să ne simțim în siguranță și “în control” în prezent, dar la o analiză mai amănunțită realizăm că produc mai mult rău decât bine. “Perfecționismul este un scut de 20 de tone – credem că ne va proteja, dar ne împiedică să fim văzuți”, afirmă dr. Brown. Pe când blocarea emoțiilor noastre este dăunătoare pentru că are un dublu efect– nu poți împiedica frica fără a bloca bucuria în același timp.
Împrietenește-te cu vulnerabilitatea
Este important să începi să recunoști acele momente fragile de vulnerabilitate și să lucrezi cu ele. Deschiderea și conștientizarea mediului, precum și a propriilor gânduri, sentimente, te va ajuta să recunoști momentele în care te retragi pentru că îți este frică. După ce devii conștient de locul în care te afli, vei fi mai sigur de schimbările pe care ai vrea să le vezi în viața ta. În cartea “Curajul de a fi vulnerabil”, autoarea descrie această reflectare ca „acordând atenție spațiului dintre locul în care ne aflăm de fapt și locul în care vrem să fim”.
Las mai jos câteva îndrumări oferite de dr. Brown care să te ajute pe măsură ce practici curajul de a fi vulnerabil în propria ta viață:
• Să recunoști că înfruntarea vulnerabilității necesită un curaj enorm. Fă pași mici (cum ar fi să întrebi pe cineva ce gândește) și fii mândru de curajul tău atunci când faci asta.
• Lasă grijile constante despre ceea ce cred alții despre tine. Majoritatea oamenilor se concentrează pe propriile lor lupte interne, nu pe ale tale.
• Când te simți copleșit, concentrează-ți ușor atenția asupra respirației și a senzațiilor din corpul tău pentru câteva momente înainte de a îți întoarce atenția asupra activității pe care te concentrai.
• Nu te preocupa să fii perfect, de fapt, nici măcar nu te gândi la asta. Nimeni nu este perfect, și cu cât te ții mai mult de un ideal imposibil, cu atât mai ușor vei renunța la a descoperi vulnerabilitatea.
Prin cunoașterea și angajamentul față de vulnerabilitatea noastră, cât și trăirea emoțiilor care vin odată cu aceasta, ajungem să recuperăm partea emoțională esențială a vieții noastre și să ne redescoperim scopul.
„A deține povestea noastră poate fi greu, dar nu la fel de dificil ca fuga constantă de ea. Îmbrățișarea vulnerabilităților noastre este riscantă, dar nu la fel de periculoasă ca renunțarea la iubire, apartenență și bucurie – experiențele care ne fac cei mai vulnerabili. Numai când vom fi suficient de curajoși pentru a explora întunericul vom descoperi puterea infinită a luminii noastre.”
Bibliografie:
Brown, Brené, “Curajul de a fi vulnerabil: schimbă felul în care trăiești, iubești, educi și conduci”, Ed. a 2-a. Curtea Veche Publishing, 2019
Articol scris de Cristina Bucur