Una din cele mai mari frici umane, care uneori stă în calea evoluției personale, este dificultatea noastră de a lua decizii. Uneori, și a face nimic, a evita, este o decizie. Decizi să nu decizi. Asta te poate depriva uneori de ceea ce înseamnă un festin al vieții, adică de experiențe utile, cu sens.
Un model de adaptare la rezistență sau teamă de a lua decizii este cel propus de Susan Jeffers, care spune că nu există decizii greșite. Problema este că am fost avertizați constant, pe parcursul vieții: “Fii atent! Ai putea să iei o decizie greșită!”. Numai auzul acestei expresii ne poate face inima să tresară. Ne este teamă că o decizie greșită ne-ar putea face să pierdem ceva – afecțiunea copilului, prieteni, iubire, statut, job, bani, sau orice altceva se presupune că ne-ar aduce “decizia corectă”.
Foarte strâns legată de acest aspect este teama noastră de a face greșeli. Pentru un anume motiv simțim că “ar trebui să fim perfecți” și uităm că din greșeli învățăm. De fapt, se pare că nu e nimic de pierdut, doar de câștigat. Tot ce ai de făcut pentru a-ți schimba “lumea” este de a schimba modul în care te gândești la ea – adică abordarea unei perspective diferite.
Oricând avem de făcut alegeri, inima noastră se simte grea pentru că are impresia că există o cale greșită sau o cale corectă. Cum ar fi să existe mai multe căi corecte? Probabil că fiecare din acele căi sunt oportunități de experimentare a vieții în moduri diferite, de a învăța și a crește, de a afla cine ești și cine ai vrea să fii, ce ți-ar plăcea să faci în viața asta.
Probabil e greu să accepți acum această perspectivă, însă e destul de greu de contestat argumentul că reziliența se formează după depășirea unor situații grele de viață; că de fiecare dată când te confrunți cu ceva ce te forțează să gestionezi situația, înveți cum se face asta, iar stima ta de sine crește considerabil. Înveți că vei putea să supraviețuiești orice s-ar întâmpla, iar în acest mod fricile noastre se micșorează considerabil.
A ști că te poți descurca în situații noi este cheia asumării de riscuri sănătoase.
Poate că cei “norocoși” în viață sunt chiar cei care au fost forțați de împrejurări să înfrunte anumite evenimente pe care noi sperăm să nu le trăim – cum ar fi pierderea unui job, pierderea unei persoane dragi, divorț, faliment, boală, etc. O dată ce ai trecut prin așa ceva, devii o persoană mult mai puternică. Poate că expunerea la astfel de evenimente nu doar te frânge, dar te și construiește; poate că siguranța nu constă în a avea anumite lucruri, ci în a știi să le gestionezi.
Prin urmare, de câte ori te confrunți cu întrebări de genul “și dacă…?”, adu alături de această întrebare și fii conștient și de “o să mă descurc cu asta”; cultivă curajul și oferă-i fricii rolul de spectator, nu de conducător. Permite-ți să fii tu conducătorul propriei tale vieți.
Sursa: S. Jeffers, (2007), “Feel The Fear… and Do It Anyway”, New York: Ballantine Books Trade Paperback Edition
Articol scris de Ioana Ciocea