Trădarea de sine este un act auto-distructiv, un proces treptat de eroziune al idealurilor care implică atât viața personală, cât și cea profesională. Jordan B. Peterson afirmă că “respingerea vocii interioare înseamnă să închizi ochii și să accepți să spui și să faci lucruri care îți trădează valorile cele mai profunde.” Înseamnă să trișezi la un joc la care participi doar tu, dar modurile prin care ne înșelăm pe noi înșine pot avea un important impact negativ asupra noastră.
Gândurile și comportamentele de auto-sabotare sunt perpetuate de un critic interior pe care îl posedăm cu toții, pe care psihologul și autorul Robert Firestone îl numește “vocea interioară critică”. Aceasta întruchipează un crud “anti-sine” care ne supune unei introspecții aspre al cărei rezultat este să ne facă să rămânem pe loc sau să ne îndepărtăm de adevăratele noastre obiective.
Cauzele acestui tip de comportament distructiv sunt numeroase. Uneori, acționăm încălcând perceptele sinelui fundamental pentru a scăpa de sentimente incomode. Poate că nu am fost învățați cum să gestionăm și să procesăm gândurile și sentimentele dificile, așa că facem tot ce ne stă în putință pentru a le masca pe moment. Am putea, de exemplu, să apelăm la alcool sau droguri pentru a găsi o ușurare – deși temporară.
Comportamentele de auto-amăgire pot fi, de asemenea, vechi mecanisme de apărare deprinse din trecut. Poate că a trebuit să adoptăm diverse obiceiuri pentru a supraviețui în copilărie. De exemplu, dacă am crescut într-un cămin toxic, a fost necesar să purtăm anumite lupte interioare pentru a ieși de acolo. Dar, deși acest “înveliș dur” ne-a fost atunci de ajutor, dacă îl păstrăm până la maturitate, este probabil să aibă un efect dăunător asupra relațiilor noastre.
Creierului nostru îi surâde ideea de familiar. Cu cât rulăm mai mult un circuit, cu atât acesta devine mai puternic. Până când nu învățăm moduri noi și mai sănătoase de a gândi și de a ne comporta și le practicăm în mod repetat, ne vom agăța la nesfârșit de modalitățile pe care le cunoaștem cel mai bine pentru a face față – chiar dacă vine cu costul sinelui nostru.Jordan B. Peterson susține : ”conștientizarea emoțiilor noastre este absolut esențială dacă dorim să efectuăm schimbările necesare și să ieșim din vechile tipare comportamentale. ”
Psihoterapeutul Terri Cole, asociază trădarea de sine cu negarea de sine și auto-amăgirea: “Este mai profund decât un simplu efort conștient de a evita informațiile incomode, ci mai degrabă este un mecanism inconștient de apărare psihologică care protejează împotriva sentimentelor dureroase sau intolerabile.”
În timp ce trădarea de sine poate fi uneori un act de autoconservare, trăirea în acea iluzie poate avea un impact negativ asupra realității și relațiilor noastre. “înfruntând realitatea că trădarea de sine te va menține probabil în obiceiuri, situații și relații toxice sau nesatisfăcătoare poate acționa ca motivație pentru a examina rădăcina problemei.”, spune Cole.
Eliberarea de auto-sabotaj implică de obicei analizarea trecutului pentru a descoperi de unde provine. Odată ce suntem capabili să identificăm unde a început comportamentul – și ce rol a avut – putem practica auto-compasiunea și iertarea de sine pentru ceea ce am făcut când eram în modul de supraviețuire – când pur și simplu nu știam mai bine. Și de acolo, putem începe să învățăm moduri mai sănătoase, mai eficiente de a ne comporta, care ne vor fi de folos pe termen lung.
Articol scris de Cristina Bucur