Cei mai mulți dintre noi știm cum este să fii rănit de cuvinte – dure, răutăcioase, care ulterior se repetă la nesfârșit în mintea noastră. Mulți am fost răniți și de absența cuvintelor, de pauzele dintre ele, de tăceri care pot deveni cu adevărat asurzitoare.
           Tratamentul tăcerii reprezintă o formă pasiv-agresivă de abuz emoțional. Această tehnică se folosește, de obicei, pentru a pedepsi și răni cealaltă persoană și are ca scop excluderea ei din contextul relațional, cât și minimizarea importanței existenței acesteia. Traducerea emoțională a acestui comportament ar fi „tu nu mai exiști pentru mine” și acest lucru devine devastator pentru victimă, întrucât duce la anularea sa ca persoană, ca ființă. Este important să știm care ar putea fi motivele pentru care este folosit și cum să recunoaștem când acesta devine abuziv.
            Uneori, tăcerea poate fi cel mai bun mijloc pentru a evita să spunem lucruri pe care le-am regreta mai târziu. În cazul utilizării acestei tehnici ca mecanism de apărare, odată identificat tiparul comportamental, se pot folosi anumite afirmații, astfel încât cel ignorat să înțeleagă că persoana din fața sa trece printr-un proces interior și nu poate comunica. De exemplu, cel care preferă să tacă să îl anunțe pe celălalt de intenția sa – „momentan nu pot/nu vreau să vorbesc despre asta”- și să îl asigure că vor relua discuția când acesta va fi pregătit.

Dacă tratamentul tăcerii este folosit ca pedeapsă, cel care simte nevoia sau dorința să pedepsească, trebuie să identifice scopul din spatele acestui comportament și să înțeleagă că nu poate obține cu adevărat un rezultat eficient sau benefic în acest mod. De obicei pedepsim un comportament sau o atitudine a celor apropiați pe care nu o mai dorim în viața noastră. Însă tratamentul tăcerii presupune lipsă de comunicare, iar cel pedepsit nu înțelege cu ce anume a greșit fără a clarifica verbal anumite aspecte sau limite.

            În cazul în care tratamentul tăcerii este aplicat abuziv de către un partener toxic, cel ignorat devine astfel victimă și este important să identifice ce se întâmplă, astfel încât să înțeleagă că, de fapt, nu este vina lui și să nu mai răspundă acestei forme de manipulare. Într-un asemenea caz, tăcerea este dură, rece și mult mai dureroasă decât în cazul unui blocaj inconștient.     
            O consecință majoră pe care o are aplicarea acestui tratament este provocarea stresului și traumelor emoționale. A ignora o persoană conduce la ideea că aceasta nu valorează nimic, că nu contează. Lucrurile devin și mai nesănătoase când toate acestea se întâmplă într-o liniște deplină și rece, pe care victima nu știe să o interpreteze. Oamenii care sunt ignorați devin în cele din urmă copleșiți de sentimente de tristețe care uneori pot duce la depresie. De asemenea, pot apărea și sentimente de furie, frică și vinovăție. Victimele acestui tip de comportament tind să se simtă extrem de tulburate. Acestea nu pot înțelege ce greșesc sau de ce anume cealaltă persoană îi tratează în acest fel. Este ca și cum își pierd controlul și acest lucru provoacă mult stres.

            Totodată acest comportament poate fi un joc mental pentru unii oameni, fiind folosit ca manipulare psihologică. Împreună cu roller-coaster-ul emoțional descris mai sus, declanșează stres psihologic, ducând la scăderea stimei de sine și a încrederii personale.

            Rezolvarea comportamentului abuziv al altcuiva nu este niciodată responsabilitatea noastră. Folosirea tăcerii drept o formă de putere și manipulare asupra noastră funcționează doar dacă noi o permitem. Adesea acceptăm acest tratament cerându-ne scuze, învinovățindu-ne pentru situația în care ne aflăm, încercând să reparăm relația sau cel puțin să punem capăt tăcerii dureroase. Prin cedarea controlului propriu în asemenea circumstanțe ajungem să rămânem blocați într-o relație cu o dinamică nesănătoasă.
            Cel mai bun răspuns la tratamentul tăcerii este de a sta departe de acest joc manipulativ. Este necesar să ne schimbăm perspectiva și să începem să facem pași mici în direcția corectă. Desigur, durerea provocată de faptul că partenerul nu își asumă responsabilitatea va continua să existe.

            Primul lucru pe care îl poți face pentru a depăși acest tipar este să recunoști situația drept a ceea ce este, mai degrabă decât a ceea ce ți-ai fi dorit să fie. Poți doar să-ți schimbi propriul comportament și să faci propriile alegeri. Poți decide acest lucru, ai acest control. Stabilește-ți limite personale, reflectează asupra modului în care îți dorești să fii tratat și asupra a ceea ce înseamnă pentru tine să fii într-o relație.

            A ști cum să faci față tratamentului tăcerii este esențial în orice tip de relație. Când reușiți să răspundeți în mod corect, veți fi cu un pas mai aproape de a procesa sănătos sentimentele de suferință și frustrare.

 

Articol scris de Cristina Bucur