Un adolescent care trântește ușa camerei, răspunde iritat sau spune constant „nu-mi pasă” nu este întotdeauna doar dificil sau nepoliticos. Uneori, în spatele acestor reacții se află o luptă invizibilă, tăcută, pe care puțini o observă: anxietatea.
Pentru mulți adolescenți, anxietatea nu vine sub forma fricii exprimate clar, ci ca o presiune constantă, greu de pus în cuvinte. Ea se strecoară în gânduri, în corp și în comportamente, fiind adesea confundată cu rebeliunea sau lipsa de motivație.
Când ne gândim la anxietate, ne imaginăm adesea o persoană speriată, retrasă, care plânge sau își exprimă deschis îngrijorările. În cazul adolescenților, însă, anxietatea este adesea mult mai greu de recunoscut. De multe ori, ea nu se manifestă prin teamă evidentă, ci prin comportamente care pot fi ușor confundate cu rebeliunea, lipsa de interes sau „probleme de atitudine”.
Adolescența – o perioadă vulnerabilă
Adolescența este o etapă marcată de schimbări rapide: fizice, emoționale, sociale și cognitive. Creierul este încă în dezvoltare, în special zonele responsabile de reglarea emoțiilor și luarea deciziilor, iar identitatea personală se află în plin proces de formare. Presiunea academică, comparațiile sociale constante și nevoia intensă de acceptare creează un teren fertil pentru apariția anxietății.
Datele arată că anxietatea este una dintre cele mai frecvente dificultăți emoționale în rândul adolescenților. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 1 din 7 adolescenți la nivel global se confruntă cu o problemă de sănătate mintală, anxietatea fiind printre cele mai comune. În Europa, studiile indică o creștere semnificativă a simptomelor anxioase în ultimul deceniu, mai ales după perioada pandemiei.
În acest context, anxietatea poate deveni un răspuns firesc la suprasolicitare, incertitudine și teama de “a nu fi suficient”.
Cum se poate manifesta anxietatea la adolescenți
Anxietatea la adolescenți nu arată întotdeauna ca anxietate; ea poate lua forme surprinzătoare, cum ar fi:
- Iritabilitate și furie – un adolescent anxios poate părea mereu nervos, impulsiv sau agresiv verbal. În spatele acestor reacții se află adesea tensiunea interioară și sentimentul de pierdere a controlului.
- Evitarea școlii sau scăderea performanței școlare – refuzul de a merge la școală, absenteismul sau notele mai slabe pot ascunde teama de evaluare, de eșec sau de respingere socială.
- Perfecționism excesiv – unii adolescenți încearcă să își controleze anxietatea prin standarde nerealiste, devenind extrem de critici cu ei înșiși.
- Retragere socială – evitarea prietenilor, izolarea în cameră sau petrecerea excesivă a timpului online pot fi modalități de a evita situații percepute ca amenințătoare.
- Simptome fizice – dureri de cap, vărsături, greață, dureri de stomac, palpitații, amețeală, stări de leșin, insomnii apar frecvent, fără o cauză medicală clară.
- Comportamente de risc – uneori, anxietatea mascată se exprimă prin consum de substanțe, comportamente impulsive sau asumarea unor riscuri, ca formă de evadare emoțională.
De ce este anxietatea greu de recunoscut?
Mulți adolescenți nu au încă limbajul emoțional necesar pentru a spune „sunt anxios”. În schimb, pot spune că sunt plictisiți, stresați sau că „nu le pasă”. De asemenea, adulții pot interpreta greșit aceste semnale ca lipsă de disciplină, lene sau dorință de a atrage atenția, ceea ce poate accentua sentimentul de neînțelegere.
Rolul adulților: părinți și profesori
Recunoașterea anxietății la adolescenți începe cu ascultarea activă și cu renunțarea la judecată. Întrebări deschise, precum „Ce te stresează cel mai mult în ultima vreme?” sau „Cum te simți când se întâmplă asta?” pot deschide conversații importante. Este esențial ca adulții să valideze emoțiile adolescentului, chiar dacă nu înțeleg pe deplin cauza lor. Mesaje precum „Văd că îți este greu” sau „Are sens să te simți așa” pot oferi siguranță emoțională.
Când este nevoie de ajutor specializat?
Dacă anxietatea interferează semnificativ cu viața de zi cu zi – școala, relațiile, somnul sau starea generală de bine – este important să se apeleze la un specialist în sănătate mintală. Psihoterapia poate ajuta adolescenții să își înțeleagă emoțiile, să dezvolte strategii de reglare emoțională și să își recapete încrederea în sine.
Formula anxietății, preluată de la psihoterapeut și autor Gaspar Gyorgy, este: teamă + îngrijorări + evitare. Pe scurt, anxietatea este anticiparea unui pericol așteptat, însoțită de un comportament precaut si evitant.
Anxietatea la adolescenți nu este întotdeauna ușor de recunoscut și rareori arată „ca în manuale”. Ea se poate ascunde în spatele furiei, tăcerii, perfecționismului sau comportamentelor problematice, a unor comportamente evitante, asociată mai des cu tensiune musculară și vigilență. Multe tulburări anxioase se dezvoltă în copilărie și au tendința să persiste dacă nu sunt tratate. Majoritatea apar mai mult la femei, decât la bărbați (raportul fiind de aproximativ 2:1). Deși simptomele se dezvoltă de obicei in copilărie, acestea se pot exprima și în perioada de adult.
Atacurile de panică se evidențiază în cadrul tulburărilor anxioase ca un tip particular de frică, deși nu sunt limitate la acestea, putând fi întâlnite și în alte tulburări mintale.
Cu empatie, răbdare și sprijin adecvat, adolescenții pot învăța să își gestioneze anxietatea și să traverseze această etapă complexă cu mai multă siguranță și echilibru emoțional.